Masa si dans la centru de batrani Odai


Pentru mine duminica ce tocmai a trecut a insemnat o alta zi de voluntariat in cadrul ONG-ului “Hai sa

ajutam”. De aceasta data am mers la Centrul de batrani Odai, in Otopeni, foarte aproape de Bucuresti.

Pentru acest proiect ne-am mobilizat 12 voluntari, si toti pentru a aduce un zambet acestor oameni cu

povesti de viata care parca iti taie respiratia. Pe langa cei prezenti acolo, multumirile merg si catre cei

care ne-au ajutat cu donarea unor alimente pentru acest proiect.

Si-uite asa, cu mic cu mare, pe 6 martie, intr-o frumoasa zi de duminica, ne-am intalnit cu o parte din

voluntari la Carrefour Grozavesti pentru a achizitiona cele necesare pentru un meniu pe care urma sa il

gatim batranilor din acest centru. Am cumparat carne, oua, ulei, legume de tot soiul si care mai de care

mai colorate, faina, zahar, si altele din care urma sa ne iasa un ghiveci delicios cu legume si carnita,

precum si niste gogosi gustoase si pufoase. Un meniu care pentru noi cei mai multi poate parea foarte

banal, dar pe care acesti oameni l-au apreciat foarte mult, tocmai pentru ca nu este ceva de care sa aiba

parte prea des, din pacate, in acest centru.

Cu lista in mana si facand slalom cu caruturile printre raioane, am reusit sa ne incadram intr-un timp

rezonabil cu aceste cumparaturi, astfel incat sa ajungem la timp pentru a ne apuca de gatit. Odata ajunsi

la centru, ne-am suflecat manecile si ne-am apucat de altele: am curatat morcovi, cartofi, ceapa,

dovlecei, conopida, vinete. Si imaginati-va, va rog, cateva zeci de kilograme, nu cateva bucati, cum

suntem mai toti obisnuiti pentru cateva portii 😀 Aici am avut de acoperit vreo 200 de suflete. Intr-o alta

camera se transa carnea, intr-alta se bagau legumele la taiat, intr-alta sala se amestecau ingredientele

pentru gogosi pentru a se lasa aluatul la dospit corespunzator.

Odata ajuns felul principal pe foc, ne-am permis a lua o pauza de cinci minute, suficient cat a mai afla

alte povesti de viata ale unor oameni parca uitati de toti si de toate, dar care sa iti reaminteasca ce este

cu adevarat important in viata. Dupa scurta pauza, ne-am remontat pentru a pune lucrurile la punct in

bucatarie, pentru ca mai apoi sa ne continuam treaba intr-o alta sala. Acolo urma un alt eveniment dupa

masa  Le-am bucurat sufletele cu muzica si voie buna, cu stat la povesti si gustat cu drag dintr-o

gogoasa si un pahar de suc. Si intre doua saratele si un alt pahar de suc, le-am facut poze frumoase, poze

pe care le-am printat pentru a le lasa amintire…o bucatica de hartie care prin ochii lor realitatea se

vedea parca cu totul altfel fata de cum am vedea-o noi.

Si tot intre alte poze si povesti, am dansat si hore, chiar si cate o sarba, dupa puterile fiecaruia, iar

doamnele s-au putut bucura si de martisoarele pe care le-am adus in dar. Pe langa pozele tiparite, pe

care multe dintre ele le simteau tot ca niste daruri de mare valoare.

Multumirile merg din suflet catre toti voluntarii implicati in acest mic proiect (mic pentru ca a fost doar

de o zi), dar mare pentru valoarea imensa adusa pentru oamenii din acest centru. Si dupa cum discutam

cu una dintre voluntarele de duminica, si pentru mine a fost tot prima data cand m-am implicat in

aceasta “Masa si serata dansanta” a ONG-ului “Hai sa ajutam”.

Iar peste toate treburile facute pentru acea zi, printre toate cele de bifat si alergatura intre trei sali si

doua pavilioane, cred ca cea mai importanta lectie amintita (sau reamintita) in acea zi, a fost lectia

recunostintei.

Tu pentru ce ai fost recunoscator ultima data?

Categorii: 2016,Proiecte